Societatea Română de Reabilitare Medicală (SRRM) a subliniat importanța începerii procesului de recuperare încă din perioada spitalizării pacientului cu accident vascular cerebral (AVC). Conform poziției instituției, reabilitarea trebuie să pornească imediat ce starea pacientului devine stabilă, având medicul de reabilitare medicală ca parte integrantă a echipei de îngrijire. Această abordare vizează protejarea capacităților funcționale ale persoanei, precum vorbirea, înghițirea sau mobilitatea fizică.
În România, numărul de persoane care suferă un AVC este estimat între 55.000 și 65.000 anual, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Totuși, prof. univ. dr. Mădălina Iliescu, președintele SRRM, precizează că lipsa unui registru național face ca aceste cifre să rămână aproximative. Un aspect critic este accesul limitat la tratament, deoarece doar jumătate dintre cei aproximativ două milioane de români care au nevoie de reabilitare medicală beneficiază de aceasta într-un an.
Eficiența tratamentului depinde de momentul și intensitatea mobilizării, evitarea efortului maxim excesiv în primele 24 de ore. Un studiu AVERT, publicat în The Lancet, a demonstrat că o mobilizare foarte intensă la început poate avea rezultate mai slabe la trei luni. În schimb, o îngrijire într-o unitate specializată, cu o echipă multidisciplinară, poate reduce riscul de deces sau de dependență cu aproximativ un sfert, conform unei analize Cochrane din 2020.
Medicului de reabilitare medicală îi revine rolul de a coordona procesul prin evaluări clinice și funcționale, stabilind obiective în Planul Individual de Medicină Fizică și de Reabilitare. Acesta gestionează activitatea kinetoterapeuților, a logopedului și a psihologului, oferind o perspectivă pe termen lung asupra viitorului pacientului. Ministerul Sănătății a anunțat, în 2023, un program prioritar pentru neuroreabilitarea precoce în secțiile de neurologie, oferind finanțare directă pentru spitale.
Lipsa unei intervenții la timp poate duce la complicații grave, precum spasticitatea, care reprezintă încordarea involuntară a mușchilor. Se estimează că între 20% și 40% dintre pacienții cu AVC dezvoltă această afecțiune, ceea ce înseamnă între 11.000 și 26.000 de cazuri noi anual în România. Problemele de echilibru, dificultățile de vorbire și pierderea autonomiei sunt alte consecințe directe ale amânării procesului de recuperare medicală.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu provocări legate de subfinanțare și de numărul redus de zile de tratament decontate de CNAS pentru pacienții cronici. Această situație, combinată cu lipsa datelor statistice complete, limitează capacitatea de răspuns la nevoile celor două milioane de persoane care necesită reabilitare. Gestionarea corectă a cazurilor depinde de un management etapizat și personalizat, adaptat nevoilor specifice ale fiecărui pacient.