Lusiana Drăgușin, directoarea unei școli din localitatea Făgețelu, județul Olt, parcurge zilnic peste 130 de kilometri pentru a asigura activitatea educațională. Această profesoară, care a ales învățământul în locul carierei în turism, conduce o instituție care a reușit să își aproape dubleze numărul de elevi. În prezent, școala găzduiește aproximativ 80 de copii, dintre care 30 sunt înscrieri la grădiniță, atrăgând elevi și din comunele limitrofe.
Când a început activitatea în Făgețelu, Lusiana Drăgușin a găsit o școală în stare de ruină, cu imagini vechi de pe perioada regimului comunist pe pereți. După o perioadă de dificultăți emoționale și depresie, aceasta a reușit să transforme complet mediul, prin eforturi proprii și implicare. Astăzi, școala dispune de mobilier nou, toalete interioare și un teren de sport sintetic, oferind condiții de învățământ comparabile cu cele din mediul urban.
Directoarea, care a ajuns în finala regională a Galei Premiilor pentru Directorii Anului, gestionează o unitate cu numeroase provocări administrative. Școala nu are personal dedicat pentru funcții precum secretar, informatician sau contabil, sarcini care revin în parte și directoarei. Deși este profesoară cu dublă specializare în limba română și engleză, ea trebuie să acopere și alte necesități pentru a menține funcționarea cotidiană a instituției.
O problemă majoră menționată de Lusiana Drăgușin este învățământul simultan, o practică prezentă în mediul rural de peste 50-60 de ani. Aceasta consideră că sistemul nu oferă o metodologie adecvată pentru acest tip de organizare, ceea ce poate afecta procesul de învățare. În ciuda acestor obstacole, rezultatele elevilor sunt remarcabile, mulți dintre aceștia reușind să ajungă la facultăți sau să își construiască cariere de succes.
Naveta zilnică reprezintă un sacrificiu constant, începând cu plecarea de la ora 6,30 pentru a ajunge la școală la 7,30. Lusiana Drăgușin a trecut prin momente dificile, inclusiv perioade de iarnă în care drumul era extrem de greu de parcurs. Totuși, motivația sa vine din dragostea pentru copii și din faptul că, în ultimii ani, niciun elev nu a rămas fără studii după absolvirea gimnaziului.
În România, gestionarea școlilor mici din mediul rural implică adesea organizarea învățământului în schimburi sau în formații simultane. Deși primăriile încearcă să modernizeze infrastructura, zeci de mii de copii continuă să învețe în condiții de organizare care necesită eforturi suplimentare din partea cadrelor didactice. Acest context evidențiază dificultatea de a menține standardele educaționale uniforme în zonele cu populație scăzută.