Senatul României a respins un proiect de lege care viza facilitarea accesului minorilor la servicii de consiliere și terapie psihologică. Măsura urmărea să permită tinerilor care se confruntă cu situații dificile să apeleze la specialiști certificați și evaluați de instituțiile statului, fără a mai fi obligatoriu acordul părinților. Decizia legislativă vine în urma unor dezbatere în care argumentele împotriva proiectului au vizat posibile influențe asupra identității minorilor.
În cadrul discuțiilor de la Senat, unii politicieni au susținut că accesul liber la psiholog ar putea duce la situații în care specialiștii l-ar putea convinge pe minor „să-și schimbe sexul”. Această poziție a fost utilizată pentru a justifica respingerea propunerii de modificare a legislației actuale. În prezent, legislația impune ca un tânăr să obțină acordul părinților pentru a putea beneficia de asistență psihologică, ceea ce poate bloca ajutorul în cazuri de abuz.
Situația este critică pentru copiii care trăiesc în medii familiale violente sau toxice, unde părinții sunt chiar sursa suferinței. În astfel de cazuri, precum cele de violență domestică sau alcoolism, minorul nu poate obține consimțământul necesar de la cei care ar trebui să îl protejeze. Fără această modificare legislativă, tinerii care manifestă semne de depresie, izolare sau agresivitate rămân fără posibilitatea de a accesa servicii de terapie oficiale.
Respingerea proiectului pune în discuție și aplicarea principiilor fundamentale menționate în legea țării. Deși cadrul juridic actual stipulează că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în fața drepturilor parentale, decizia Senatului pare să ignore acest principiu. Politicienii au refuzat astfel oferirea unei șanse de ajutor pentru minorii care se află în dificultate, alegând să mențină barierele actuale în calea asistenței profesionale.
Impactul acestei decizii se resimte în dificultatea de a interveni în cazurile de abuz domestic, unde părinții refuză să permită asistența psihologică pentru a evita scandalurile familiale. În absența unei reglementări care să prioritizeze sănătatea mentală a minorului, copiii care suferă de episoade de depresie sau probleme de comportament rămân fără soluții de consiliere. Această lipsă de proteție afectează direct dezvoltarea și siguranța tinerilor din România.
În sistemul juridic românesc, protecția minorilor este reglementată prin diverse norme care pun accent pe bunăstarea acestora, însă implementarea practică a dreptului la sănătate mentală rămâne o provocare. Protecția copilului implică un echilibru între autoritatea părinților și necesitatea intervenției statului în situațiile de risc. În prezent, bariera reprezentată de necesitatea acordului parental rămâne un obstacol major în gestionarea cazurilor de traumă infantilă.