Un nou studiu medical propus de medicul Luigi Laino oferă o explicație surprinzătoare pentru unul dintre cele mai mari mistere ale tabloului Mona Lisa. Cercetătorul susține că lipsa sprâncenelor și a genelor de pe chipul modelului ar putea fi rezultatul unei afecțiuni dermatologice specifice. Această ipoteză a fost prezentată în revista științifică Clinics in Dermatology, oferind o perspectivă diferită față de explicațiile artistice sau cosmetice care au fost discutate anterior.
Medicul Luigi Laino consideră că Lisa Gherardini, persoana identificată ca model pentru portretul pictat de Leonardo, ar fi putut suferi de alopecia areata universalis. Această boală este o formă extinsă de cădere a părului care ar putea explica patru particularități vizibile în pictură: absența sprâncenelor și a genelor, aspectul liniei părului de pe frunte, precum și lipsa cicatricilor în zonele respective. Analiza sa se concentrează pe aceste detalii anatomice specifice.
Autorul studiului a luat în considerare și datele biografice despre Lisa Gherardini, care avea aproximativ 24 de ani în anul 1503, când Leonardo a început lucrarea. Luigi Laino menționează că experiențele stresante din viața femeii ar fi putut juca un rol în declanșarea afecțiunii, deși aceste informații nu pot demonstra direct existența bolii. El susține că această abordare medicală explică elementele vizuale mai coerent decât alte teorii propuse de experți.
Există însă și alte ipoteze care contestă această concluzie medicală, precum cea a inginerului francez Pascal Cotte. Acesta a utilizat o cameră de 240 de megapixeli pentru a identifica o urmă fină în zona sprâncenei, sugerând că detaliile au fost pictate inițial, dar s-au pierdut prin îmbătrânirea materialelor sau curățări. În schimb, noul studiu propune că acea urmă ar putea fi doar un fir de păr izolat, rămas la o persoană afectată de alopecie.
Alte explicații includ standardele de frumusețe din perioada Renașterii, când femeile își îndepărtau sprâncenele pentru a obține o frunte mai înaltă, sau alopecia frontală fibrozantă. Totuși, nicio teorie nu oferă un diagnostic confirmat, deoarece analiza se bazează pe o reprezentare artistică veche de cinci sute de ani. În prezent, rămâne imposibil de stabilit dacă este vorba de o boală, de o practică estetică sau de degradarea pigmentului în timp.
Analiza tablourilor celebre prin metode științifice este un domeniu care îmbină medicina cu istoria artei pentru a descifra detalii anatomice. Deși tehnologiile moderne permit examinarea spectrului luminos sau a detaliilor microscopice, interpretarea finală rămâne subiectivă. În cazul Mona Lisa, cercetătorii trebuie să echilibreze observațiile medicale cu contextul cultural al epocii în care a fost creată capodopera lui Leonardo.