Un studiu național coordonat de Colegiul Medicilor din România a evidențiat faptul că aproximativ 60% dintre medicii rezidenți consideră că au nevoie de o pregătire suplimentară în comunicare. Cercetarea sociologică, desfășurată în anul 2026, a analizat modul în care tinerii medici își evaluează competențele relaționale și provocările întâmpinate în interacțiunea cu pacienții și aparținătorii acestora. Rezultatele indică o schimbare de perspectivă, deoarece pregătirea nu mai este privită doar prin prisma cunoștințelor clinice.
Datele colectate arată că nevoia de formare în comunicare tinde să crească pe măsură ce medicii avansează în perioada de rezidențiat. Mai exact, procentul celor care solicită cursuri specializate trece de la 61,5% în primii doi ani de rezidențiat la 64,8% în cazul medicilor aflați în anii 5–6. Această tendință sugerează că experiența clinică și gestionarea cazurilor complexe accentuează conștientizarea importanței competențelor de comunicare în practica medicală de zi cu zi.
Specialitățile care prezintă cele mai mari necesități de pregătire în acest domeniu sunt Pediatria, Oncologia, Psihiatria, Medicina de Familie și ATI. În aceste ramuri medicale, unde interacțiunile cu familiile pacienților sunt frecvente și complexe, proporția celor care cer formare depășește pragul de 65–70%. Studiul subliniază că această cerere este uniformă în majoritatea centrelor din țară, ceea ce indică faptul că problema nu este de natură locală.
Analiza oferă și perspective diferite în funcție de genul respondentului. Femeile medic rezident exprimă o nevoie ridicată de formare în proporție de 64,2%, în timp ce la bărbați această cifră este de 52%. De asemenea, 32,8% dintre femeia rezidenți indică o nevoie foarte ridicată de cursuri, comparativ cu 25,2% dintre bărbați. În schimb, 26,2% dintre respondenții de sex masculin consideră că au o nevoie scăzută de pregătire în acest domeniu.
În ceea ce privește autoevaluarea, 63% dintre medicii rezidenți își consideră abilitățile de comunicare ca fiind eficiente, însă nivelul de stăpânire este limitat. Doar 13,1% dintre participanți consideră că aceste competențe sunt dezvoltate în foarte mare măsură, în timp ce 49,7% aleg varianta „în mare măsură”. Această discrepanță subliniază necesitatea unor mecanisme de feedback și a unor module de formare aplicate, care să pregătească medicii pentru situații tensionate sau comunicarea unor diagnostice dificile.
Prof. univ. dr. Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România, a declarat că integrarea unor cursuri de comunicare într-un format inovativ poate contribui la creșterea calității actului medical. Această măsură ar putea ajuta la prevenirea situațiilor conflictuale și la consolidarea încrederii dintre medici, pacienți și aparținători. Implementarea unor metode obiective de evaluare este considerată esențială pentru reducerea riscurilor asociate deficiențelor de comunicare în sistemul medical.