România înregistrează decalaje majore față de media europeană în ceea ce privește participarea copiilor la educația timpurie, conform datelor Eurostat pentru anul 2024. Toate cele opt regiuni de dezvoltare ale țării se situează sub pragul de 85%, în condițiile în care media Uniunii Europene a ajuns la 94,4%. Această situație indică o dificultate generalizată în accesul copiilor la activitățile de îngrijire și învățare înainte de școlarizare.
La nivel regional, datele Eurostat relevă variații între zonele din țară, însă nicio regiune nu a atins pragul de 85%. Regiunea Nord-Vest a înregistrat o rată de 82,9%, urmată de Centru cu 82,2%, în timp ce București-Ilfov și Sud-Muntenia au valori de 74% și 74,5%. Cea mai scăzută participare a fost înregistrată în Nord-Est, unde rata a fost de doar 70,6%, fiind astfel cea mai puțin performantă zonă.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) confirmă aceste dificultăți, subliniind diferențele de participare față de media organizației. În 2024, doar 69,6% dintre copiii de 3 ani din România erau înscriși în programe de educație, comparativ cu 81,5% la nivelul OCDE. Pentru grupa de vârstă 3-5 ani, rata de participare în România este de 76,5%, în timp ce media organizației este de 86%, evidențiind o lipsă de integrare în sistem.
Investițiile financiare reprezintă o altă problemă critică, deoarece cheltuielile publice sunt considerabil mai mici decât media internațională. În anul 2023, România a alocat echivalentul a 4.766 de dolari pentru fiecare copil cu vârsta între 3 și 5 ani, o sumă mult sub media OCDE. Aceasta din urmă depășește de două ori nivelul românesc, ajungând la peste 10.331 de dolari per copil, ceea ce limitează resursele disponibile pentru dezvoltarea timpurie.
Accesul efectiv la grădinițe este blocat și de factori economici și logistici care afectează familiile vulnerabile. Distanța mare până la unitățile de învățământ și costurile indirecte, precum necesitatea unor haine sau încălțăminte adecvate pentru sezonul rece, împiedică frecventarea regulată. Chiar dacă copiii sunt înscriși pe hârtie, mulți nu pot participa constant la activități din cauza lipsei condițiilor materiale de bază necesare pentru deplasarea zilnică.
Lipsa materialelor educaționale, precum cărțile sau jocurile, obligă uneori cadrele didactice să apeleze la donații pentru a funcționa. Deși s-a observat o dublare a numărului de copii care merg la creșă, accesul rămâne limitat în mediul rural. Autoritățile sunt îndemnate să nu mai privească grădinițele doar ca pe un spațiu de depozitare, ci să asigure resurse constante care să nu cadă în responsabilitatea părinților.