Sistemul de pensii din România se confruntă cu o tendință de scădere a valorii acestora raportat la venitul final al angajatului. Analistii avertizează că această evoluție este dificil de inversat, existând riscul ca pensiile să nu mai reprezinte decât sub 40% din ultimul salariu înregistrat de cetățeni. Această situație pune sub semnul întrebării stabilitatea financiară a viitorilor pensionari pe termen lung.
Deficitul fondului de pensii a ajuns la o valoare de 52 de miliarde de lei, o cifră considerată colosală în prezent. Presiunea asupra acestui sistem este accentuată de faptul că un milion de noi pensionari vor intra în sistem în următorii 3-5 ani, pe măsură ce generația „decrețeilor” ajunge la vârsta de retragere. În același timp, numărul tinerilor care intră în forța de muncă este în scădere.
Economistul Alexandru Badea explică faptul că presiunea demografică din anii 60 va genera un val masiv de pensionări. Conform expertizei sale, sistemul se află într-un punct în care gradul de înlocuire, adică procentul din salariu care ajunge sub formă de pensie, va scădea inevitabil. Alexandru Badea menționează că există două direcții: fie scade gradul de înlocuire la nivelul de 40%, fie crește deficitul sistemului de pensii.
Proiecțiile oferite de Comisia Europeană indică faptul că rata de înlocuire a pensiei va ajunge la 47% din ultimul salariu în anul 2025. Totuși, pe termen lung, estimările sunt și mai alarmante, indicând faptul că pensiile ar putea ajunge la 40% din salariu în perioada 2040-2050. Pentru anul 2070, prognozele indică o scădere drastică a acestui raport până la doar 30%.
În prezent, există două soluții principale pentru a preveni prăbușirea sistemului de pensii. Prima variantă vizează creșterea vârstei de pensionare, o măsură pe care nghịșorii de la noi tind să o evite. A doua opțiune ar fi scăderea valorii pensiilor în raport cu ultimul salariu avut de contribuabili, ceea ce ar reduce presiunea financiară asupra fondului de pensii.
Situația financiară a sistemului de pensii este strâns legată de nivelul cheltuielilor publice pentru protecția socială. În cadrul Uniunii Europene, România se confruntă cu provocări legate de resursele alocate acestor direcții, având una dintre cele mai mici cheltuieli din blocul european pentru asistența socială. Această realitate macroeconomică contribuie la dificultatea de a menține un grad de înlocuire comparabil cu media europeană de 60%.