Profitul reinvestit reprezintă acea parte din câștigul unei firme care este direcționată către achiziționarea de echipamente și active necesare activității, în loc de distribuirea sub formă de dividende către acționari. Statul român consideră că această strategie de dezvoltare a entității juridice are un impact pozitiv asupra economiei naționale. Din acest motiv, legislația prevede posibilitatea de a nu impozita acele sume care sunt utilizate efectiv pentru investiții în cadrul companiei.
În prezent, cota impozitului pe profit este de 16%. Pentru a înțelege impactul financiar, un exemplu arată că, dacă o societate obține un profit de 200.000 de lei și reinvestește 100.000 de lei în active eligibile, impozitul de 16% se va aplica doar asupra sumei de 100.000 de lei. În schimb, dacă o companie cu un profit de 1.000.000 de lei reinvestește 900.000 de lei și distribuie doar 100.000 de lei ca dividende, impozitul de 16.000 de lei va fi calculat doar pentru suma distribuită.
Nu toate achizițiile pot fi scutite de impozit, deoarece activele trebuie să respecte criterii stricte din Codul fiscal. Printre categoriile eligibile se numără echipamentele tehnologice, utilajele, mașinile, instalațiile de lucru, calculatoarele, imprimantele și programele informatice (software). De asemenea, sunt incluse activele utilizate în producție și procesare, precum și susținerea învățământului profesional-dual prin asigurarea pregătirii practice a elevilor. Nu pot fi considerate profit reinvestit, de exemplu, achizițiile de mobilier de lux pentru sediul unei firme.
Conform Ordinului nr. 4.636 din 29 decembrie 2022, anumite categorii sunt specifice activelor de producție sau retehnologizare. Lista include clădiri industriale, hale de producție, centrale hidroelectrice, stații de transformare și clădiri agrozootehnice. Sunt eligibile și alte structuri precum silozuri pentru cereale, sere, solarii, complexe pentru piscicultură sau plante și animale. Pentru a beneficia de scutire, toate aceste produse și active achiziționate trebuie să fie noi, să fie puse în funcțiune și utilizate efectiv în activitatea economică.
Companiile au obligația legală de a păstra aceste active în patrimoniu pentru o perioadă determinată. Aceasta trebuie să fie egală cu jumătate din durata de utilizare economică stabilită prin reglementările contabile, însă cu un plafon maxim de 5 ani. Dacă un utilaj are o durată de funcționare de 8 ani, firma trebuie să îl păstreze cel puțin 4 ani. În cazul în care activele sunt scoase din patrimoniu prematur, impozitul se recalculează, iar companiile trebuie să plătească și creanțe fiscale accesorii.
Sistemul de impozitare pe profit în România este un instrument fiscal prin care statul încurajează modernizarea tehnologică a mediului de afaceri. Prin facilitățile oferite prin Codul fiscal, companiile sunt motivate să își păstreze capitalul în cadrul organizației pentru a achiziționa tehnologii noi. Această politică fiscală vizează creșterea capacității de producție și a competitivității economică a întregului sector industrial din țară.