ANAF a introdus noi criterii de risc pentru procedura de rambursare a TVA, prin Ordinul nr. 1.123/2026, schimbând modul în care autoritățile evaluează cererile de decontare. Această măsură, bazată pe cadrul stabilit prin OUG nr. 38/2026, vizează trecerea de la colectarea de date la utilizarea lor pentru analiza riscului fiscal. Noua abordare are ca scop combaterea fraudei și reducerea deficitului de încasare a TVA, afectând direct predictibilitatea fluxurilor de numerar ale companiilor.
Conform noilor reguli, analiza riscului nu se mai limitează doar la comportamentul fiscal al solicitantului, ci se extinde asupra întregului ecosistem comercial. Ordinul nr. 1.123/2026 include o anexă cu 14 situații de risc care pot influența decizia de rambursare. Autoritățile vor analiza acum și elemente legate de furnizorii relevanți care au contribuit la formarea TVA deductibilă, ceea ce pune companiile în dificultate, deoarece acestea nu au acces la datele fiscale complete ale partenerilor lor.
Impactul major asupra mediului de afaceri este de natură financiară și operațională, deoarece procesul de rambursare poate deveni mai complex. Deși dreptul de a solicita TVA de recuperat rămâne neschimbat, existența unor criterii de risc poate declanșa inspecții fiscale anticipate în loc de controlul ulterior. Acest lucru poate duce la amânarea accesului la numerar, afectând direct lichiditatea necesară pentru investiții, finanțarea activității curente sau proiecte de dezvoltare cu volume mari de achiziții.
Pentru a gestiona aceste schimbări, specialiștii recomandă companiilor patru pași esențiali de pregătire. În primul rând, trebuie verificată concordanța datelor dintre deconturile de TVA, declarațiile D394, D406 și informațiile din RO e-Factura. În al doilea rând, este necesară o analiză atentă a furnizorilor care generează volume mari de TVA deductibilă. În al treilea rând, sumele mari solicitate trebuie susținute de o documentație solidă, iar în al patrulea rând, rambursările trebuie incluse în planificarea riguroasă a lichidității.
Problema centrală pentru entități rămâne faptul că riscul poate depăși sfera de control a propriului comportament fiscal. O companie poate monitoriza partenerii prin informații publice, dar nu poate controla dacă aceștia își îndeplinesc corect obligațiile privind SAF-T, D300 sau D390. Astfel, comportamentul fiscal al unui furnizor poate deveni motivul pentru care o firmă corectă se confruntă cu verificări suplimentare și cu o scădere a predictibilității termenelor de rambursare a sumelor de la stat.
Digitalizarea administrației fiscale reprezintă o direcție strategică pentru România, fiind susținută și prin angajamentele asumate prin PNRR. Utilizarea instrumentelor precum SAF-T și RO e-Factura facilitează îmbunătățirea conformării și a colectării de venituri bugetare. Această transformare digitală urmărește reducerea deficitului de TVA, care rămâne unul dintre cele mai ridicate niveluri din cadrul Uniunii Europene, prin monitorizarea mai eficientă a tranzacțiilor economice.