Părinții care au decis separarea trebuie să fie atenți la regulile legale atunci când plănuiesc vacanțe cu copiii lor. Chiar dacă minorul locuiește în mod regulat la unul dintre părinți, acest lucru nu oferă dreptul de a decide unilateral orice tip de deplasare. Deciziile privind călătoriile depind de destinația aleasă, de modul în care sunt exercitate responsabilitățile părintești și de programul stabilit pentru timpul petrecut cu fiecare părinte în cadrul familiei.
În cazul unor vacanțe organizate în interiorul României, regulile sunt mai relaxate. Atâta timp cât minorul se află în perioada legală de îngrijire, nu este necesară obținerea unei declarații notariale de la celălalt părinte. Totuși, trebuie respectat cu strictețe programul stabilit prin convenție sau prin hotărârea instanței. O rezervare efectuată la munte sau la mare nu permite prelungirea unilaterală a perioadei de vacanță dacă acest lucru afectează timpul alocat celuilalt părinte.
Regulile devin mult mai rigide atunci când deplasarea este în străinătate. Dacă minorul este cetățean român și călătorește doar cu un părinte, este necesară, în mod obișnuit, o declarație autentificată de către celălalt părinte. Această declarație se obține la notar și poate fi valabilă pentru mai multe călătorii, pe o perioadă de maximum trei ani. Este important de reținut că deținerea pașaportului copilului nu înlocuiește acest acord obligatoriu.
Această cerință de documentare rămâne valabilă și pentru călătoriile în spațiul Schengen. Chiar dacă nu există controale sistematice la granițele acestor țări, obligația de a deține documentele necesare persistă. În situațiile în care autoritatea părintească este comună, dar minorul pleacă cu bunicii sau cu un alt adult, este necesar acordul autentificat al ambelor persoane care exercită autoritatea părintească asupra copilului.
Există însă și anumite excepții de la aceste reguli stricte. Declarația nu mai este necesară dacă un părinte exercită singur autoritatea părintească, în baza unei hotărâri definitive, sau dacă celălalt părinte a decedat. De asemenea, se poate călători fără acord dacă se dovedește că minorul se deplasează în țara în care are domiciliul sau reședința. În cazul conflictelor, instanța poate înlocui consimțământul prin hotărâre, după analizarea interesului copilului.
În cadrul legislației privind dreptul familiei, stabilirea locuinței copilului la un părinte nu este confundată cu exercitarea exclusivă a autorității părintești. Această distincție juridică este esențială pentru a preveni mutarea neautorizată a minorului în altă țară sub pretextul unei vacanțe. O deplasare temporară nu poate fi transformată unilateral într-o schimbare a locuinței permanente a copilului fără acordul legal necesar.