O nouă cercetare științifică a demonstrat că prelungirea perioadei de școlarizare poate contribui direct la reducerea riscului de apariție a demenței. Echipa de cercetători a analizat efectele unei reforme educaționale implementate în Marea Britanie în anii 1970, reușind să identifice o legătură cauzală între durata studiilor și incidența bolilor neurologice. Această descoperire este considerată majoră, deoarece studiile anterioare indicau doar o simplă asociere între nivelul de educație și sănătatea creierului, fără a putea demonstra un impact direct al școlarizării.
Analiza a fost posibilă datorită unei reforme legislative adoptate în Marea Britanie în 1972, care a modificat vârsta minimă de părăsire a școlii de la 15 la 16 ani în Anglia, Scoția și Țara Galilor. Această schimbare a vizat persoanele născute la sau după data de 1 septembrie 1957. Cercetătorii au putut astfel să compare grupuri de persoane născute în apropierea acestei date, unele fiind obligate să rămână la școală încă un an, în timp ce altele au avut posibilitatea de a părăsi sistemul educațional mai devreme.
Pentru a obține rezultate fiabile, oamenii de știință au utilizat datele din UK Biobank, o bază de date extinsă care conține informații medicale și genetice. Studiul a implicat analiza datelor a peste 100.000 de participanți, utilizând istoricul medical, registrele spitalicești și registrele de decese pentru a identifica diagnosticele de demență. Această metodă de experiment natural a permis reducerea influenței factorilor externi, precum mediul familial sau situația socioeconomică, care de obicei complică interpretarea studiilor observaționale obișnuite în domeniul sănătății.
Rezultatele au indicat o scădere a incidenței bolii Alzheimer și a altor forme de demență în rândul persoanelor afectate de reforma educațională. Cercetătorii au estimat că un an suplimentar de școlarizare a fost asociat cu o scădere de aproximativ 0,88 puncte procentuale a incidenței cumulate a acestor afecțiuni. Totuși, autorii menționează că această estimare este neobișnuit de mare în raport cu frecvența redusă a demenței în eșantionul analizat și că amploarea exactă a efectului nu poate fi stabilită cu o precizie absolută.
Un aspect crucial al cercetării a fost impactul educației asupra persoanelor cu predispoziție genetică, inclusiv pentru cei care posedă gena APOE4, asociată cu riscul crescut de Alzheimer. Studiul a arătat că beneficiul educației suplimentare a fost vizibil chiar și în rândul persoanelor cu risc genetic ridicat. Coautorul studiului, Leandro Carvalho, economist în domeniul sănătății la Universitatea din California de Sud, a explicat faptul că, deși genele influențează riscul unei boli, acestea nu determină inevitabil apariția acesteia în viața fiecărui individ.
Deși mecanismul exact prin care educația protejează creierul nu este încă stabilit, se pot include factori precum veniturile mai mari, calificările profesionale superioare sau activitățile care stimulează funcțiile cognitive. În contextul actual, unde sistemele de sănătate din Europa se confruntă cu provocări de gestionare a fluxului de pacienți și a timpilor de așteptare, astfel de descoperiri privind prevenția prin factori modificabili sunt de o importanță majoră pentru sănătatea publică pe termen lung.