Cercetătorii de la NYU Langone Health au descoperit că substanța DINCH, utilizată pe scară largă în ambalaje alimentare și diverse produse de consum, ar putea prezenta riscuri pentru sănătate. Această substanță este folosită pentru a conferi plasticului flexibilitate și rezistență, fiind prezentă în folii pentru alimente, dopuri sintetice pentru sticle de vin, jucării sau dispozitive medicale. Studiul a evidențiat legături între expunerea la acest compus și afectarea dezvoltării nou-născuților.
Analiza realizată în cadrul programului american Environmental influences on Child Health Outcomes (ECHO), coordonat de National Institutes of Health, a inclus date de la peste 6.600 de sarcini. Rezultatele au indicat faptul că până la 70% dintre participante prezentau urme ale substanței DINCH în urină. Cercetătorii au observat că nivelurile ridicate de expunere sunt asociate cu o probabilitate mai mare ca nou-născuții să fie considerați prea mici pentru vârsta gestațională, situându-se sub percentila 10 a greutății.
Datele studiu arată că fiecare creștere de zece ori a nivelului de expunere la DINCH este asociată cu o scădere medie de 27 de grame a greutății copilului la naștere. Pentru context, greutatea medie a unui nou-născut este de aproximativ 3.400 de grame. Pe lângă greutatea scăzută, cercetătorii au identificat o asociere între această substanță și o lungime mai mică a copiilor la naștere, ceea ce poate avea consecințe pe termen lung.
Dezvoltarea insuficientă în uter poate duce la un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare, obezitate sau dificultăți de învățare în adolescență și la maturitate. Substanța DINCH a fost introdusă ca alternativă la ftalați, după ce acestea au fost restricționate din cauza efectelor asupra sănătății. Totuși, specialiștii avertizează asupra fenomenului de „substituție regretabilă”, prin care o substanță periculoasă este înlocuită cu alta insuficient studiată, care poate prezenta riscuri similare pentru populație.
DINCH este autorizată în Uniunea Europeană conform Regulamentului nr. 10/2011 pentru contactul cu alimentele, însă utilizarea sa este supusă unor limite stricte de migrare. Producția globală a acestui tip de plastifiant a crescut semnificativ, de la 25.000 de tone în 2002 la 400.000 de tone în 2024. Autorii studiului, printre care se numără Leonardo Trasande, subliniază că substanțele chimice ar trebui testate corespunzător înainte de expunerea masivă a populației.
Reglementările europene privind siguranța ambalajelor alimentare sunt aplicate și în România, însă autorizarea nu garantează absența riscurilor. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) precizează că substanțele din materialele de contact pot migra în alimente, motiv pentru care evaluarea riscurilor trebuie să ia în calcul atât datele toxicologice, cât și procesul de migrare a compușilor chimici.