Accesul la procesul de recuperare medicală pentru persoanele care au suferit un accident vascular cerebral este extrem de limitat în România. Conform Strategiei Naționale pentru Combaterea Bolilor Cardiovasculare și Cerebrovasculare 2025–2030, doar aproximativ 30% dintre pacienții cu AVC beneficiază de servicii de recuperare în cadrul secțiilor de neurologie. Deși tratamentul acut a făcut progrese prin extinderea accesului la trombectomie mecanică și tromboliză intravenoasă, etapa de după stabilizarea stării de sănătate rămâne o provocare majoră.
Organizația ALIA semnalează faptul că serviciile de neuroreabilitare sunt insuficiente și prezintă o distribuție inegală la nivel național. Aceste facilități medicale sunt concentrate în principal în marile orașe și în centrele universitare, lăsând restul populației fără suport adecvat. Liliana Curea, președintele Asociației pentru Lupta Împotriva AVC, a subliniat că, deși salvarea vieții reprezintă primul pas esențial, adevărata provocare pentru pacienți și familii începe abia după externarea din spital, când începe drumul spre recuperare.
Documentul oficial prevede obiective ambițioase pentru anul 2030, vizând îmbunătățirea semnificativă a sistemului de îngrijire. Autoritățile urmăresc ca peste 90% dintre pacienții eligibili să fie incluși în programe de neuroreabilitare până la finalul perioadei strategice. Un alt obiectiv stabilit este ca 20% dintre acești pacienți să poată fi transferați direct către serviciile de reabilitare. Totuși, ALIA subliniază că aceste cifre sunt ținte viitoare, nu reflectă situația actuală a sistemului medical românesc.
Problema timpilor de așteptare este una critică pentru cei care au nevoie de asistență specializată. Liliana Curea a indicat faptul că unii pacienți ajung să aștepte între patru și cinci luni pentru a obține un loc într-o secție de recuperare. Pentru o recuperare eficientă, pacienții au nevoie de un set complex de intervenții, care include kinetoterapie, terapie ocupațională, logopedie, evaluare neuropsihologică și sprijin pentru sănătatea mintală, procese care trebuie să înceapă cât mai curând posibil.
Un traseu funcțional de îngrijire ar trebui să asigure continuitatea între spital și comunitate, fără a depinde de resursele financiare ale familiei sau de locația geografică. Această coordonare necesită o colaborare strânsă între spitale, medicii de familie și serviciile comunitare. Recunoașterea rapidă a simptomelor de alarmă, precum asimetria feței, tulburările de vorbire sau slăbiciunea unui membru, prin apelarea la 112, rămâne vitală pentru supraviețuire și pentru șansele de recuperare ulterioară.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu necesitatea unor investiții constante pentru a acoperi nevoile pacienților. În contextul unor ajustări bugetare care vizează sectorul medical, gestionarea resurselor pentru boli cardiovasculare și cerebrovasculare devine o prioritate de politică publică. Îmbunătățirea infrastructurii de reabilitare și asigurarea unei monitorizări transparente a progresului sunt pași necesari pentru a atinge obiectivele propuse în cadrul strategiei naționale până în anul 2030.