Alexandra Păcurariu, specialistă în farmacoepidemiologie în cadrul Agenției Europene a Medicamentului, a explicat mecanismele prin care dezinformarea medicală reușește să persiste în spațiul public. Aceasta a analizat modul în care cercetătorii utilizează datele medicale colectate în condiții reale pentru a verifica siguranța și eficacitatea vaccinurilor, chiar și la mulți ani după autorizarea acestora. Un subiect central al prezentării sale a fost teoria falsă care asociază vaccinurile cu apariția autismului, un mit prezent în dezbaterile publice și în România.
Originea acestei controverse este localizată într-un articol publicat în 1998 în revista medicală The Lancet, coordonat de medicul britanic Andrew Wakefield. Această cercetare sugera o legătură între vaccinul ROR și autism, însă studiul includea doar 12 copii și nu putea demonstra o relație de cauzalitate. Ulterior, investigațiile au scos la iveală probleme grave privind datele și modul de realizare a cercetării, fapt ce a dus la retragerea integrală a articolului în anul 2010.
Alexandra Păcurariu a comparat acest mit cu un „zombi care nu moare și doar se reinventează”, deoarece argumentele susținătorilor s-au schimbat constant. După ce legătura cu vaccinul ROR a fost infirmată, atenția s-a mutat asupra tiomersalului, un conservant care conține compus organic al mercurului, și ulterior asupra adjuvanților pe bază de aluminiu. Totuși, experta a subliniat că niciunul dintre aceste ingrediente nu face parte din compoziția vaccinului ROR, de la care a pornit controversa.
Pentru a verifica aceste temeri, un studiu danez a analizat informații din registrele medicale naționale, urmărind expunerea la aluminiul din vaccinurile administrate în primii doi ani de viață. Cercetătorii au evaluat apariția a 50 de afecțiuni cronice, inclusiv autismul, ADHD, astmul și alergiile. Rezultatele au arătat că nu există dovezi care să indice o creștere a riscului acestor afecțiuni odată cu expunerea la aluminiul conținut în vaccinuri, rezultatele fiind incompatibile cu creșteri ale riscului.
Ea a avertizat asupra erorii de interpretare în care o persoană asociază automat un eveniment medical cu vaccinarea doar pentru că acestea s-au succedat în timp. Un alt fenomen menționat este „healthy vaccinee bias”, care apare atunci când părinții care își vaccinează copiii merg mai des la medic, ducând la un număr mai mare de diagnostice. Această monitorizare mai frecventă poate crea impresia falsă că vaccinul provoacă boli, când de fapt este vorba despre un proces de investigație medicală mai intens.
Situația vaccinării în România este critică, având în vedere că acoperirea cu prima doză a vaccinului ROR a scăzut de la 90% în 2018 la 78% în 2024. Conform datelor OMS, România a raportat peste 25.000 de cazuri de rujeolă în 2024, cel mai mare număr de după 1993. Scăderea ratei de vaccinare este sub pragul de 95% recomandat pentru prevenirea focarelor de boală, fiind influențată de dificultățile de acces la servicii medicale și de lipsa informațiilor corecte.